ANGHEL CONSTANTIN. Comuna Posești - Aspecte fizice și socio-economico-geografice. Universitatea din București, Facultatea de Geografie, 2013
Etajul floristic
Prin poziţia geografică şi prin altitudine, teritoriul comunei se încadrează în etajul pădurilor de fag.
Elementele floristice dominante sunt cele europene şi euroasiatice. Din totalul teritoriului ocupat de pădure (39% din suprafaţa comunei), 80% îl reprezintă fagul (Fagus sylvatica).
Arealul ocupat de pădurile de fag a fost mult diminuat în decursul timpului, deoarece, având ocupaţia de bază creşterea ovinelor, caprinelor și a bovinelor, locuitorii comunei au făcut defrişări masive, în special pe dealurile Pintenului de Homorâciu. O altă parte a pădurilor defrișate a fost ocupată de livezile de pomi fructiferi, în special în Dealul Zamura, Dealul Zeletin, Dealul Cacova şi, mai ales, în Poiana Zeletinului.
Structura făgetelor este relativ restrânsă. În stratul arborilor predomină fagul (Fagus sylvatica) la care se asociază în proporție mai mică paltinul (Acer platanoides), ulmul de munte (Ulmus minor), frasinul (Fraxinus excelsior), mesteacănul (Betula pendula), cireșul (Prunus avium), plopul tremurător (Populus tremula), stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejarul pedunculat (Quercus robur), gorunul (Quercus petraea), gârnița (Quercus frainetto).
Frecvent apar carpenul (Carpinus betulus), alunul negru (Alunus glutinosa), jugastrul (Acer campestre), aninul. În ultimul timp s-au facut numeroase plantații cu molid (Picea abies), brad (Abies alba), pin (Pinus cembra) pe pantele cu expunere nordică ale Dealurilor Pripor și Merdeala iar pe cele cu expunere sudică și în Cheile Zeletinului sunt plantații de salcâm (Robinia pseudoaccacia).
Alături de arbori, în special în zonele marginale ale pădurii, regăsim o sumedenie de arbuşti: păducelul (Crataegus pentagyna și Crataegus monogyina), cornul (Cornus mas), alunul (Corylus avellana), mărul pădureţ (Malus sylvestris), socul roşu (Sambucus racemosa), socul negru (Sambucus nigra), zmeurul (Rubus idacus), sângerul (Cornus sanguinea), drobul (Cytisus nigricans), călinul (Viburnum opulus), măceşul (Rosa canina), murul (Rubus fruticosus), cătina albă (Hippophae rhamnoides), cătina roșie (Tamarix ramasissima), răchita albă (Salix alba), răchita roșie (Salix purpurea).
O largă răspândire o au şi plantele agăţătoare: curpenul (Clematis vitalba), lemnul câinesc (Ligrustrum vulgare), sângerul (Cornus sanguinea), dârmoxul (Viburnum lantana), obsiga (Brachypodium silvaticum), drobița (Genista tinctoria), caprifoiul (Lonicera xylasteum), crușonul (Fragula alnus); frecvente sunt și ferigele (Dryopteris filix-mas).
Stratul ierbos este destul de variabil în raport cu troficitatea solului și termicitatea. În făgetele ce se află pe soluri trofice, acest strat este format din reprezentanții florei de “mull”. Ca și în pădurile de amestec, pe solurile ceva mai umede domină Rubus hirtus, pe cele foarte umede – Allium ursinum, iar pe cele ceva mai uscate – Festuca altissima sau F. Drymeea. Pe solurile acide, dominantă devine Luzula luzuloides, iar pe cele foarte acide, Vaccinium myrtillus.
Primăvara, în pădure, înainte de înfrunzirea arborilor, stratul ierbaceu erupe de mulțimea multicoloră a plantelor de primăvară: ghiocei (Galanthus nivalus), brebenei (Cordalis bulbosa), viorele (Viola odorata), untișor (Ranunculusficaria), floarea Paștelui (Anemone nemorosa), vinarița (Asperula oderata), fragi de pădure (Fragaria vesca), brusturul negru (Syphtum cordatum), măcrișul iepurelui (Oxalis acetosella).
Prin livezi și pășuni încep să apară: mătrăgună (Atropia bellamaculata), creasta cocoșului (Polystichum braunii), rostopască (Cchelidonium majus), traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris), trei-frați-pătați (Viola tricolor), urzica mare (Urtica dioica), măcriș (Rumex acetosa), iasomie (Jasminum fructicans), tătăneasă (Symphytum officinale), urzica moartă (Lamium album), cimbrișor (Thymus serpyllum), ceapa ciorii (Gagea pratansis), dedițel (Pulsatilla montana), spânz (Helleborus purpurascens), căldărușă (Aquilegia vulgaris), măzăriche (Vicia sativa si V.craca), ghizdei mărunt (Lotus corniculatus), sulfină (Coranilla varia), nalbă (Malva sylvestris), chimen (Carum carvi), cucută (Canium maculatym), ciumăfaie (Daturastramonium), nu-mă-uita (Myosotis silvatica), susai (Sanchus arvensis), clopoțel (Campanula rapunculoides), cimbru de poiana (Saturia hortensis), ciulin (Corduus nutans), pălămida (Cirsium arvense), crin de pădure (Lilium margaton), dalacul (Paris quadrifolia), stupiniță (Platanthera bifolia), plămânăriță (Pulmonaria rubra), garofițe (Dianthus carthusianorum), mierea ursului (Pulmonaria officinalis).
Pe trunchiurile copacilor, mai ales la fag, stă prinsă iasca (Fornes fomentarius) dar și lichenii (Lecanara subfubca). Pe sol și pe copaci crește mușchiul de pământ (Polytrichum commune), pe trunchiurile copacilor din interior urcă iedera (Hedera helix) iar pe malurile apelor se găsește floarea brostească (Ranunculus acer).
Se intâlnesc și multe plante medicinale: ciuboțica cucului (Primulaceae), iasomie (Jasminium ofisinalis), cimbru de grădină (Satuie vulgaris), izmă, mentă de gradină (Mentha piperata), lumânărica (Verboscum tophsus), mușețel (Matricaria cemomila), cicoare (Cicorium infibus), păpădia (Tarsacum oficinalis), podbal (Tarsilago farfara), pelinița (Artemisa vulgaris), boziu (Sanbucus abulus), sunătoare (pojarniță) (Hypericum perforatum), coada șoricelului (Achillea millefolium), țâța caprei (Tragopogon pratensis), țintaură, pelin (Artemisia absinthium), margaretă (Cysanteum leuhcutamum), pătlagină (Pitango major), măselarița (Mioscimus nigar), tătăneasa (Sipfilum officinalis).
Ciupercile (Thalophyte) au o largă răspândire: sbârciogul (Morchella esculenta), mânătarca sau hribul (Boletus edulis), hribul țigănesc (Boletus satana) – otrăvitoare, bureții galbeni (Cantharellus cibarius), pălăria șarpelui (Amanita muscarua) – otrăvitoare, flocoșelul (Hydnum repandum), urechiuța (urechea babei) (Peziza aurantiaca), bureții iuți (Lactarius piperatus), pâinea pădurii, ghebe.
Etajul faunistic
Condițile biotice (compoziția chimică a esențelor forestiere, alcătuirea taxonomică a cenozelor) și condițiile abiotice (umezeală, întunecime, sol) sunt bune. Intensitatea și durata luminii cresc valorile medii termice, care sunt mai ridicate, iar baza trofică este mai variată și mai bogată.
Fauna este bogată şi diversă. Fiind la zona de contact dintre deal şi munte, există specii care se găsesc atât în zona de deal cât şi în cea de munte, un adevarat mozaic faunistic ce a depins atât de latitudinea cât și de altitudinea locului.
Întâlnim păsări precum: auşeul sprâncenat (Regulus ignicapillus), muscarul mic (Ficedula parva), pitulicea sfârâietoare (Phylloscopus sibilatrix), ierunca (Tetrastes bonasia), piţigoiul de munte (Parus montanus), ciocănitoarea cu spate alb (Dentrocopos leucotos), ciocănitoarea pestriță (D. Medius), mierla neagră (Turdus merula), sturzul cântător (Turdus Philomelos), huhurezul (Strix aluco), gaiţa (Gorulus glandarius), turturica (Streptopelia turtur), pupăza (Upupa epops), corbul (Corvus corax), eretele (Falco vespertinus), bufniţa (Buho buho), uliul (Accipiter gentilis), ciuful de pădure (Asio otus), cucuveaua pitică (Glaucidium passerinum), șoimul rândunelelor (Falco subuteo), coțofana (Corvux cornix), graur (Saturnus vulgaris), vrabia (Porter domesticus).
Dintre păsările călătoare remarcăm: rândunica (Hirundo rustica), lăstunul (Delichern urbica), cucul (Cuculus canorus), muscarul (Muscicapa striata), codobatura (Motacilla alba).
Amfibienii sunt reprezentați de: broasca râioasă verde (Bufo viridis), broasca de pământ brună (Pelobates fuscus), broasca râioasa brună (Bufo bufo), brotăcelul, răcănelul (Hyla arborea). Reptilele sunt reprezentate de: şopârla de pădure (Praticola pontica), guşterele (Lacerta viridis), năpârca (Anguis fragilis), șarpele de casă (Natrix natrix), șarpele de alun (Coronella austrica), șarpele de pădure (Elafhe longissima).
Ca mamifere întâlnim veveriţa (Sciurus vulgaris), jderul (Martes martes), iepurele de pădure (Lepus capensis), pisica sălbatică (Felis silvestris), râsul (Felix lynx), lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), ursul brun (Ursus arctos), căprioara (Capreolus capreolus), pârșul de alun (Muscardinus avelanaurius), șoarecele gulerat (Apodemus flavicollis), pârșul cu coada scurtă (Dryomis niledula), iepurele comun (Lepidus timidus), bursucul (Melas tosus), ariciul (Erinocaus europeea), mistreţul (Sus scrofa). Acesta din urmă produce pagube însemnate culturilor agricole.
Dintre nevertebrate menționam: gasteropodul (Daudebardia transsylvanica), Cărăbuș auronilens – care consumă larve de dăunători, precum și multe insecte ce își desfășoară ciclul vital pe fag, calepidopterul (Carpocapsa grossana) – molia jirului, calcopterele Rozalia alpină – croitorul albastru al fagului, Ernoporus fagi – gândacul de scoarță al fagului, Rhynchaenus fagi – trombarul ghindei, dipterul Mikiola fagi – țânțarul de frunză al fagului, homopterul Cryptococcus fagisuga – păduchele lânos al fagului, fluturele – Vanesa cardui, cărăbușul (Melelolontha melelolontha), rădașca sau răgacea (Lucanus cervus), vaca domnului (Pyrrhochoris apterus), buburuza (Coccinella septempuncta), cosașul sau lăcusta verde (Telligonia locusta virridissima), viespea (Viespa crabo), albina (Apis melifera), furnica roșie (Fornica rubia), furnica neagră (Fornica nigra), greierele (Grulum campestris).
Omul a provocat modificări în fauna terestră direct, prin vânarea animalelor și prin introducerea unor animale exogene și indirect, prin transformarea mediului. Din această cauză, o serie de animale au dispărut iar altele sunt pe cale de dispariție. Pe întreg teritoriul României oamenii au transformat mediul prin defrișări și ca urmare numeroase specii s-au rărit. Au apărut însă și altele noi, introduse involuntar: gândacul de Colorado (Leptinotarsa decemlineata), musca de Hessa (Mayetiola destructor), musculița albă (Trialeurodes vaporarium) – dăunător al prunului, păduchele de San Jose (Quadrospidiotus perniciosus) – dăunator al mărului și părului.
