on 20/08/2021
Densitatea drumurilor comerciale din evul mediu care străbăteau teritoriul judeţului Prahova, asigurând legătura dintre Țara Românească și Transilvania, reprezintă un argument istoric de necontestat al existenței în zonă a unor hanuri renumite, unele păstrate doar în memoria colectivă a așezărilor prahovene, altele conservate in situri sau strămutate în rezervaţii de arhitectură populară tradiţională.
Pe Valea Prahovei, de pildă, cel mai vestit han în secolul al XVIII-lea era Hanul de la Slonul de Piatră, situat la poalele muntelui Zamura. Construit în secolul al XVI-lea, hanul devenise un loc de refugiu în perioadele de instabilitate politică. În cursul luptelor de la pasul Buzăului din 1788, dintre oastea lui Nicolae Mavrogheni, sprijinită de unităţi otomane, și armata austriacă în retragere din Țara Românească, a fost dărâmat de turci.
Pe vechea arteră comercială care unea Țara Românească cu Ardealul prin pasul Bratocea se afla Hanul Roșu – construit în 1610, „pe drumul cel mare al Brașovului”. Hanul Roșu, numit astfel datorită culorii pereților săi exteriori, oferea vizitatorilor un fascinant documentar pentru istoria transporturilor, dar și posibilitatea perceperii exacte a funcționalității unor asemenea construcții amplasate în principalele locuri de popas de pe importantele drumuri medievale ale țării. Din păcate, acesta a fost distrus de un incendiu în 1998, din vechiul han rămânând doar fundaţia şi câteva fragmente de ziduri înnegrite de fum.
Hanul din Posești – construit în anul 1860, pe aceeași arteră de circulație spre Transilvania, în zona Dealurilor Priporului, acoperite cu livezi de pomi fructiferi și cu viță de vie – constituie un argument concludent în atestarea unei funcționalități evidente, hanul fiind și un loc de desfacere dar și de consum a produselor pomicole și viticole.
Construcţie tradiţională tipică pentru obiectivele cu funcţionalitate similară din ţară, având rol de ospătare şi cazare temporară a drumeţilor, Hanul Poseşti, supranumit „hanul de la răscruce”, asigura servicii specifice de popas pentru călători şi mijloacele lor de deplasare. Clădirea a fost edificată din bârne cioplite de stejar, acoperişul în patru ape fiind realizat din şarpantă de căpriori pe care se prind în cuie de fier lănteţii pentru baterea şiţei de brad lucrate în solzi de peşte.
Hanul este construit în stil românesc și are două niveluri. Înălţată pe un soclu masiv din piatră de râu cu liant de mortar, construcţia este prevăzută cu o sală mare dispusă pe laturile sudică şi vestică, încadrând accesul în interior. Intrarea în pivniţa cu pereţii din piatră de râu, în care se depozitau butoaiele cu vin şi ţuică, se face printr-un chepeng situat în tindă. Interiorul este împărţit în cinci încăperi: tindă, camera curată, camera de locuit, bucătărie şi cramă, toate încăperile fiind pardosite cu scânduri de lemn. Organizarea tradiţională a spaţiului interior sugerează vizitatorilor funcţionalitatea specifică a acestei construcţii destinate ospătării şi adăpostirii peste noapte a călătorilor în trecere prin aşezare.
Dacă vă întrebați unde este și cum de nu ați văzut până acum această construcție în comună, aflați că hanul nu se mai află în Posești din anul 1972, ci face parte din cadrul Muzeului Viticulturii și Pomiculturii Golești din județul Argeș.
Achiziționarea Hanului Posești de către Muzeul Golești de la Toma Mateescu a fost facilitată de intenția primăriei locale de a-l demola, întrucât, fiind amplasat în centrul administrativ, reprezenta un obstacol în acţiunea de sistematizare a comunei.
Starea precară de conservare (acoperișul fiind complet deteriorat, iar pereţii nordici într-o stare avansată de degradare) și decizia fermă a autorităților locale de a-l înlătura din zona centrală a așezării au constituit premise favorabile achiziționării obiectivului la un preț moderat (20.000 lei) și, implicit, accelerarea procesului de strămutare pe terenul muzeului.
Demontarea hanului s-a efectuat între 4 și 10 septembrie 1972 de către o echipă de meșteri. Incărcarea materialelor și expedierea acestora la Golești a devenit operantă începând cu data de 6 septembrie.
Completarea mobilierului a contribuit la crearea atmosferei interioare specifice acestui valoros monument. A fost introdus în circuitul turistic național în anul 1982.
Bibliografie:
- Hanul Posești Prahova, Grigore Constantinescu, 2016
- Fotografii: Alexandru Anghel
Fain Articol!
Multumim.
Foarte interesant si instructiv! Asa ne descoperim radacinile si istoria.
Apreciez eforturile celui care a cercetat si a reamintit aceste informatii.
Bravo!