Hidrologie

În partea de vest a comunei se află pârâul Râncezeanca ce izvorăște de sub Dealul Zamura. Are o lungime de aproximativ 4 km şi îşi adună apele de pe teritoriul satelor Nucşoara de Sus şi Nucşoara de Jos. Principalul său afluent este micul pârâu Nucşoara.

Pârâul Plopeanca aflat pe teritoriul satului Valea Plopului îşi are izvorul în apropierea Vârfului Pripor prin două mici pârâiaşe: Vâlceaua Mică şi Vâlceaua Mare. Are o lungime de aproximativ 2,5 km. Aproape de ieşirea din comună primeşte pe partea dreaptă pârâul Screzeanca, de-a lungul căruia se află satul Valea Screzii. Acesta are o lungime de aproximativ 1,5 km şi izvorăşte, ca şi Plopeanca, de pe versantul de nord al Dealului Pripor.

Albiile pârâurilor Zeletin, Râncezeanca, Plopeanca şi ale afluenţilor Zeletinului – Ungureni, Izvorul Pominoii, Valea Rupturilor, Valea Ascunsă, Valea Seacă, Stupineanca – sunt meandrate, cu debit uşor torenţial, ce generează efecte de eroziune pe versant dar mai ales aluncări de teren cauzate de existenţa balastierelor pe cursul râurilor Bâsca – Chiojd și Buzău, care au determinat adâncirea malurilor până la pânza freatică.

La precipitaţii abundente, în anumite zone se produc inundaţii fapt ce a determinat efectuarea unor lucrări de amenajare prin îndiguirea şi regularizarea unor sectoare ale cursului pârâului Zeletin şi a afluentului său Stupineanca și pe cursul pârâului Râncezeanca.

Reţeaua hidrografică este caracterizată prin pierderi substanţiale ale debitelor, mai ales în propriile aluviuni. În timpul verii, în perioadele de secetă, după ieşirea din zona de chei pârâul Zeletin nu mai are curs permanent decât în zona superioară şi mijlocie, apele sale infiltrându-se sau evaporându-se în zona de luncă din cursul inferior. Aceeaşi situaţie există şi pe Râncezeanca şi Plopeanca.

Scurgerea maximă este cea mai importantă fază a scurgerii apei, prin ponderea efectelor distructive ale apelor și prin caracteristicile ei, de care trebuie să se țină seama atât în proiectarea cât și la execuția și exploatarea oricărei construcții hidrotehnice. Cele mai importante elemente ale scurgerii maxime sunt debitele și volumele maxime, legate de durata în ore sau zile a viiturilor pentru care se calculează volumul și forma viiturii. Geneza scurgerii maxime este legată direct de condițiile climatice și de cele fizico-geografice. Viiturile sunt generate de ploi în intervalul mai – noiembrie, de topirea zăpezilor în sezonul rece (decembrie – martie) sau de suprapunerea celor două fenomene în perioada de iarnă – primăvară.

Din punct de vedere al scurgerii, pârâurile din comună se încadrează în tipul pericarpatic – estic de la curbură (PeC) cu frecvența apelor mari de primavară de 60-70%, iar viiturile din timpul iernii ocupă un loc însemnat în structura regimului hidric. Scurgerea aluvionară (solidă) este ridicată, dar diferențiată între bazinetele pârâurilor ce străbat comuna. Este mai intensă pe pârâul Râncezeanca datorită defrișărilor și mai moderată în celelalte bazinete.

Analizând frecvența ponderii debitului maxim de aluviuni în timpul anului, se constată că acesta se produce în sezonul cald (mai – august), cu cele mai ridicate valori în iunie, când sunt și ploile torențiale cele mai intense. Sub aspect cantitativ, între debitul lichid și cel solid există unele diferențieri. Astfel, dacă 80%, din volumul de apă se scurge in 230 de zile, cel solid se scurge în doar în 115 zile, iar dacă 50% din volumul anual lichid se realizează în 90 de zile, cel solid se scurge îm numai în 20 de zile (C. Diaconu, 1971).

Turbiditatea medie și scurgerea medie specifică de aluviuni în suspensie sunt dependente de altitudine și de pantele versanților. Ele ajung la valori de 20 t/ha anual pe Râncezeanca și la valori de 15 t/ha anual pentru pârâul Zeletin.

Temperatura maximă a apei râurilor apare în intervalul iunie – august, cu valori între 18º și 30º C. Temperatura minimă apare în intervalul decembrie – martie și este cuprinsă, cu mici excepții, între 0º și -2º C. Temperaturile medii anotimpuale ale apei râurilor variază iarna între 0º și 2º C, primavara între 4º și 10º C, vara între 16º și 22º C, iar toamna între 6º și 11º C.

Apa subterană se găseşte sub formă de ape freatice de terasă şi ape de versant, la adâncimi cuprinse între 3 – 10 m în zona terasei şi 10 – 20 m pe versanţi, unde apar strate discontinue iar în unele locuri iese la suprafață sub forma de izvoare.

Stratul impermeabil este situat la mică adâncime în văi şi nu permite un aflux direct din apele curgătoare. Panta cu scurgere rapidă ne face să apreciem că debitul stratelor subterane este redus, acesta neputând constitui o sursă sigură și suficientă pentru alimentarea cu apă a comunei. Există și zone cu izvoare subterane care ar putea constitui surse în vederea alimentării parțiale cu apă, în special Dealul Topile și pe versantul sudic al Dealului Pripor din Târlești, la Malul Lung.

Pe teritoriul comunei există şi ape minerale sărate şi sulfuroase în două zone: Viermănari şi Topile. În Topile există 8 izvoare sulfuroase, unul dintre acestea fiind captat şi canalizat până în apropierea dispensarului. Pe malul stâng al Zeletinului (Viermănari) se găseşte nămol sapropelic (cu aceleaşi calităţi ca la Sărata Monteoru) dar nu este amenajat încă pentru minime tratamente reumatice.

Apa sulfurată amară conține 12 substanțe și radon, conform primului buletin de analiză emis încă din 1942. Astfel, un litru de apă conține în grame: