Așezări

Structura teritorială actuală a satului românesc ,,corespunde unui efort lent de generaţii care şi-au organizat teritoriul, desigur nu de la început pe baza unui plan ingineresc, îndreptat constant spre acelaşi ţel, diriguit de aceleaşi nevoi, prin tatonări şi ajustări necontenite, din eşecuri şi reuşite îndelung repetate.”

Acest proces a caracterizat şi aşezările comunei Poseşti, cu foarte mici diferenţe între ele. Relieful din comună şi evenimentele istorice au făcut ca astăzi, în privinţa mărimii, 6 sate să se încadreze în categoria satelor mici şi foarte mici (sub 500 de locuitori) – Poseştii Pământeni, Poseştii Ungureni, Valea Stupinii, Bodeşti, Merdeala şi Valea Screzii – iar celelalte 4 în categoria satelor mijlocii (între 500 şi 1000 locuitori) – Târleşti, Nucşoara de Sus, Nucşoara de Jos şi Valea Plopului. Unul dintre aceste sate, Merdeala, este pe cale de dispariţie.

Din punct de vedere geomorfologic teritoriul comunei se caracterizează printr-un relief de dealuri pe o structură intens cutată cu eroziune accentuată și alunecări de teren. În zona de versant, configurația terenului este cu pante abrupte, ce alternează cu pante domoale, pe alocuri instabile. Suprafețele plane și stabile se identifică cu zona de terasă suplimentară a pârâului Zeletin și a fâșiilor înguste, discontinui ale văilor afluente. Dealurile sunt fragmentate de văi adânci cu caracter pregnant la alunecări de teren și eroziuni active (Valea Râncezi, Valea Drăgănești, Valea Stupinii, Valea Screzii).

Relieful a condiționat forma așezărilor alungite de-a lungul văilor principale (pârâul Zeletin, Valea Ungureni, Valea Râncezi, Valea Screzeanca, Valea Plopeanca, Valea Stupineanca) și tentaculară în zona de versant, cu locuințe dispersate. În zona de versant formele puternic accidentate alternează cu zone cu pante mai domoale în care fenomenele fizico-geologice nu sunt evidențiate și pe care sunt construite locuințele. Așa sunt zonele de platou colinar sau cele de deal cu pantă mică. Prezența suprafețelor supuse degradărilor prin eroziune, ce afectează căile de comunicație și, în parte, zona locuibilă din cele două Nucșoare și în proporție mai mică celelalte sate, impun efectuarea lucrărilor hidrotehnice legate de regularizarea torenților, pentru combaterea eroziunii.

Nu trebuie uitat faptul că teritoriul comunei este așezat în zona de seismicitate VIII iar teritoriul de calcul al acțiunii seismice este de categoria A. De-a lungul timpului zona a fost afectată de cutremure puternice (1730, 1802, 1940, 1977, 1990).

După modul de grupare al gospodăriilor, satele din comună se încadrează în categoria satelor ramificate (răsfirate). Din cele patru tipuri de sate răsfirate, în comună s-au individualizat două: sate dezvoltate pe interfluviu – Merdeala și sate situate pe văi – celelalte nouă. Pe baza particularităţilor mediului geografic şi ale factorilor social-economici, comuna şi-a dezvoltat o economie agrară complexă bazată pe utilizarea agricolă a terenurilor: pomicultura, creşterea animalelor, prelucrarea lemnului dar şi îndeletniciri specifice satelor de câmpie prin existenţa terenurilor arabile, ce-i drept, nu foarte extinse.

Relieful mai puţin accidentat a permis o dispunere mai densă a gospodăriilor şi o mai raţională ordine a uliţelor, drumurilor şi chiar potecilor. Versanţii, frecvent afectaţi de alunecările de teren, au impus vetre neregulate, uliţe dispuse tentacular sau radiar, pe fâşii de teren cu mari suprafeţe cultivate (în special grădini) în apropierea locuinţelor.

Din această cauză satele comunei intră în categoria satelor răsfirate ca structură şi în categoria satelor de mărime mică şi mijlocie după numărul locuitorilor. Cel mai tipic sat răsfirat este Valea Plopului cu tentacule în toate direcţiile (radiar), toate pornind din punctul numit “Gura satului”. Satele Nucşoara de Jos, Nucşoara de Sus, Poseştii Pământeni sunt situate de-a lungul şoselei DJ 102 B având şi ramificaţii pe versanţii din partea stângă a şoselei cu direcţia Vălenii de Munte – Cislău. Poseștii Pământeni împreună cu Poseștii Ungureni și Valea Stupinii formează aceeași structură răsfirat-radiară pornind din partea centrală a satului. Satele Valea Screzii şi Bodeşti au o structură liniară, primul de-a lungul drumului comunal DC 34B iar cel de-al doilea de-a lungul drumului judeţean DJ 102B. Satele Poseştii Ungureni şi Valea Stupinii au o structură liniară în forma literei “U”, cu puţine ramificaţii pe versanţi. În fine, satul Târleşti este tot un sat tipic liniar, situat de-a lungul Zeletinului şi a DJ 102 B, cu ramificaţii pe versanţii sudici ai Dealului Pripor și mai puține pe versanții nordici ai dealului Frăsinet-Zboiu.

Construcția caselor s-a încadrat în arhitectura lemnului, specifică zonei subcarpatice. În domeniul arhitectural al lemnului, cel mai răspândit sistem în casa construită pe sol era acela al construirii din bârne lungi, rotunde sau cioplite, așezate exclusiv în cununi orizontale, încheiate la capete prin imbinări crestate. Pereții construiți din două sau mai multe bârne se sprijineau pe talpă, facută tot din lemn, așezată pe bolovani mari (lespezi) puși la colțuri sau pe un șir de pietre sau lespezi, pentru a apăra lemnul de putrezire. Cel mai des se folosea lemnul de stejar, fag și frasin, iar cel mai răspândit și comun tip de acoperiș era acela în patru ape, făcut din paie de secară sau grâu, iar mai târziu din șindrilă măruntă (15 cm lungime) sau draniță lungă (1,50 m) prinse în cuie de lemn (tisa). În general predomină două tipuri de case. Primul tip este acela al casei construită pe sol, cu un singur nivel și cu o prispă pe toată lungimea fațadei. Cel de-al doilea tip este acela al casei construite pe sol, cu două nivele, prezentând variante și anume: parterul și etajul din lemn, caracteristică în nucleele Posești și Nucșoara; parterul din zidărie și etajul din lemn în Târlești (fiind așezat pe cursul inferior al Zeletinului, locuitorii găseau mult mai ușor lespezi de piatră). Casa cu două nivele construită pe sol este legată de ocupația principală a locuitorilor – pomicultura și creșterea animalelor, având o pivniță mare unde erau depozitate produse alimentare pentru iarnă și butoaiele cu țuică, băutură ce era vândută sau dată la schimb (troc) locuitorilor de la câmpie.

Aceste sate cu formă alungită de-a lungul şoselelor şi drumurilor, cu ramificaţii pe versanţi, sunt grupate în două nuclee principale:

• Nucleul Poseşti – format din satele Poseştii Pământeni, Poseştii Ungureni, Bodeşti, Valea Stupinii, Merdeala, Târleşti;
• Nucleul Nucşoara – format din Nucşoara de Sus şi Nucşoara de Jos.

În partea de nord a comunei (spre Bătrâni şi Starchiojd) sunt aşezate, destul de izolat de cele două nuclee, satele Valea Plopului şi Valea Screzii, fiecare formând câte un mic nucleu.

În ceea ce priveşte numărul locuinţelor şi al gospodăriilor, în anul 2009 erau următoarele date statistice: