ANGHEL CONSTANTIN. Comuna Posești - Aspecte fizice și socio-economico-geografice. Universitatea din București, Facultatea de Geografie, 2013
Satul este situat în partea central-sudică a comunei Poseşti. Face parte din grupa toponimelor compuse, în care cel de-al doilea, ,,stupina”, înseamnă loc înconjurat cu stuf unde se ţin albinele vara.
Istoricul satului este destul de necunoscut. Cel mai sigur este că a apărut şi îşi are şi numele de la stupinele ce se găseau aici şi care aparţineau călugărilor de la Schitul din Nucşoara (Râncezi). Nu se cunoaşte când a apărut schitul. Se ştie însă, că la început era de rit catolic. Mai târziu, devine ortodox subordonat Episcopiei Buzăului şi coordonat de călugării de la Mănăstirea Ciolanu. În 1688 domnitorul Şerban Cantacuzino (1678-1688) l-a trecut în subordinea Mănăstirii Cotroceni, care în vremea respectivă era închinată la Muntele Athos, situaţie în care a rămas până în 1863, odată cu secularizarea averilor mânăstireşti iar schitul din Râncezi se ruinează. Cu timpul, în jurul acestei stupine, a fost format satul de cei care aveau în grijă stupii.
Ecaterina Zaharescu menţionează că generalul Bauer în ,,Memoriile” din 1788, ar aminti de un sat Stupini, în apropiere de Lipăneşti, dar aflat în Plaiul Teleajen. La vremea respectivă, satul Lipăneşti făcea parte din judeţul Saac, dar din Plasa Scăieni. Acest Stupini nu apare nici Harta lui Specht din 1790 sau la D. Fotino (1815), nici în catagrafiile din 1831 și 1838 ori în Harta Szatmary – 1864 şi nici măcar în DGPH (1872). Apare, în schimb, în Anuarul din 1897 ca sat al comunei Poseşti cu un număr destul de mare de locuitori – 495 iar la Recensământul din 1912, populaţia era de 433 locuitori. În anul 1975 nu fusese propus pentru dezafectare, dar prin Decizia nr. 2/1989, dispare pur şi simplu ca nume deoarece împreună cu satele Bodești, Poseștii Ungureni și Poseștii Pământeni formau un singur sat – Posești. În 1990 legea este abrogată, satul revenind la vechea denumire.
