ANGHEL CONSTANTIN. Comuna Posești - Aspecte fizice și socio-economico-geografice. Universitatea din București, Facultatea de Geografie, 2013
Satul este situat în partea de nord-est a comunei. Etimologia şi semantica acestui toponim nu ne sunt cunoscute. Nicolae Iorga îşi exprima părerea că numele ar veni de la ,,straja”, satul formându-se ca loc de pază pentru locuitorii din Starchiojd, Bătrîni şi Zeletin. De menționat că satul a aparținut de moșia Bătrâni până cel puțin la mijlocul secolului al XIX-lea.
Prima menţiune de Valea Screzii este într-un hristov din 1621, când un Drăghici şi fraţii lui cumpără trei părţi de ocină din Valea Screzii şi Valea Plopului, ultima aparținând de moşia Zeletinului.
În 1832, la Judecatoria județului Saac, a început procesul între casa răposatului dvornicului Slătineanu din Bătrâni și moșnenii Chiojdeni – Codești ce își zic ,,ceata boierească”, pentru trei codrii de loc în Valea Screzii. În timpul procesului numele apare în zapisuri, sineturi și hotărnicii aduse în fata instanței în urmatoarea ordine cronologică (nu se precizează dacă Valea Screzii era sat sau moșie):
- zapisurile din anii 1621, 1622 și 1632 în care chiojdenii pretindeau că acel loc ,,ot Valea Văiscrezii” este cuprins în moșia lor.
- zapisul din 1698 prin care dvornicul Slătineanu ot Bătrâni cumpară de la Constantin Mohănescu, 220 stânjeni ,,cu un vad de moară în gura Văiscrezii pe apa Stâpnicului, însă în lungul acestei moșii ce merge de la obârșia Văiscrezii din Rupturi și în capătul celălalt la Posada alăturea cu moșia Zeletinului.”
- 1735, carte de hotărnicie a 12 boieri prin care Dumitru Macovei ia în stăpânire doi codrii de loc din valea Văiscrezii.
- 1741, carte de hotărnicie a 24 boieri care constataseră că Dumitru Macovei a avut acte false și moșia Văiscrezii revine urmașilor dvornicului Slătineanu.
Satul nu apare pe harta austriacă din 1790 și nici în catagrafiile din 1831 sau cea din 1838. Așa cum am arătat la început, Valea Screzii era un mic cătun ce aparținea de Bătrâni și nu a fost inclus în date statistice separat, acestea fiind înregistrate și cumulate la satul Bătrâni. Apare în harta rusă din 1835/53, unde este încadrat în categoria cătunelor cu mai puțin de 5 gospodarii şi este scris sub forma Valea Scresa.
În 1832, la 18 februarie, a avut loc plângerea moşnenilor din Starchiojd faţă de vel logofat Pană Costescu, epitropul casei Slătineanu, pentru moşia cumpărată în 1698. Plângerea a fost respinsă în urma remăsurării pământului vândut.
Satul nu apare în Harta lui Szatmary din 1864.
T.S.R. (1872) menționează satul subordonat comunei Bătrâni, iar în Anuarul statistic din 1897 se arată că satul avea o populaţie de 181 de locuitori şi că era sat component al comunei Poseşti. Cum a ajuns sub administrarea comunei Posești încă nu se cunoaște precis. Cel mai plauzibil au fost motive religioase. Neavând biserică și nici cimitir, locuitorii erau nevoiți să se deplaseze mai bine de 5 km până la Bătrâni. La mijlocul secolului al XIX-lea, în Valea Plopului, a fost adusă de la Nucșoara o biserică de lemn și cum distanța era de numai 1 km, cei din Valea Screzii au preferat-o și, probabil, au cerut și au obținut să devină locuitori ai comunei Posești. Este inclus administrativ în componenţa comunei, atât în perioada interbelică, cât şi în prezent.