ANGHEL CONSTANTIN. Comuna Posești - Aspecte fizice și socio-economico-geografice. Universitatea din București, Facultatea de Geografie, 2013

Satul este amplasat în partea de nord-est a comunei.

În documentele istorice studiate, satul era numit – Valea Plopilor – după numărul mare al acestor arbori ce se găseau în pădurile din jurul satului.

Prima atestare a denumirii Valea Plopilor apare în ocolnica Şomoioaga, din 30 iulie 1592, când domnitor al Ţării Româneşti era Ştefan Surdul, fiul fostului domnitor al Moldovei Ioan Vodă cel Cumplit (1572-1574).

În ocolnica Şomoioaga, se stabilea hotarul acestei moşii:

,,…din bolovanii în curmătura Merdelei, drept în pisc, la vale, obârşia în Groapa Pomului, în Valea Zeletinului, în piatra drept obârşie cu numele Ursoii, drept în Lacul Fierului, în Păcura Roşie, spre Chiojd, drept în Valea Plopilor, în fierul şomoioagelor, la trei hotare, pe Muchea Fetelor, la Curtean în vale, la apa Zeletinului, drept hotar la semnul din tăi” (Arh. naţ. Ploieşti inv. 182).

Numele satului apare și în anul 1621 într-un hristov în care Dragomir și frații lui cumpară trei părți de ocina în Valea Plopului și Valea Screzii.

Alt document ce menţionează Valea Plopilor este zapisul din 11 februarie 7167 (1659) iscălit de Simion vânzătorul ot Zeletin dat la mâna jupanului Dumitru Roșiiul ot Starchiojd cu cuprinderea că acesta vinde un codru de loc moşnenilor din Chiojd ,,în vâlceaua Plopilor până la pădure” cu 1200 aspri. Un an mai târziu, 7168 (1660), Simion vănzătorul iscăleşte un alt zapis împreună cu Spini, feciorii lui Oprea – popa din Zeletin, dat tot la mâna jupânului Dumitru Roșiiul cu cuprinderea că i-au pus zălog pe un alt loc în Valea Plopilor, ,,spre Vâlceaua cea mică în sus până în lacul cu Răchiţele, şi, din loc în drept până în margine până iar în Vâlceaua Plopilor cea mare”.

În anul 7243 (1735) a fost dată o carte de hotărnicie de la mâna lui Dumitru Macovei I a lui Dumitru zet Șerban și a verilor lor ot Starchiojd, cu cuprindere ca ,,să stăpânească numiții acei codrii de loc întocmai după cuprindere a zapiselor lor”.

În anul 1782 a fost emis actul de hotărnicie făcut de un anume Matei logofat Bucoveanu, condicarul județului Sud Saac, cu cuprindere ca din porunca ispravnicească fiind orânduiți de au făcut alegere, moșiei clucerului Bărcănescu în hotarul Zeletinului după cum urmează:

,,…din gura izvorului ce dă în Valea Plopului în sus, pe scursura izvorului și tot pe scursura în sus până ce dă în piatra cea din coastele Mitrușcei, de acolea se întoarce în curmeziș pă subt poalele Mitrușcei și dă în Valea Părului pă din sus dă pomi, unde în vale s-au pus piatră. De acolea în piatra ce este în piscul dintre izvoară și trece vâlceaua și din piatra ce s-au pus în grădina Oancei și trece peste merii din coastă și drept în zăloji în piatră. De acolo tot la vale pe marginea lacului în piatră, de acolea în altă piatră, de dă în cele două pietre ce sunt înfundate la capătul acestei moșii la coada aninilor care pietre caută în gura izvorului ce dă în Valea Plopului și de aici s-a încheiat tot ocolul acestor doi codrii de loc, prin semnele și pietrele ce se arată mai sus”.

Într-un alt document al Starchiojdului, emis în 25 iunie 7253 (1743) este menţionat un act de hotărnicie între Moşia Bătrâni şi Moşia Zeletin. Printre cei care au semnat acestă carte de judecată s-au aflat şi ,,Vâlcul ot Valea Plopilor i Vlad ot tam”.

În anul 1778, s-a construit în satul Bătrâni o biserică din lemn, de plan dreptunghiular simplu şi absida nedecrosată în trei laturi. Absenţa pridvorului a fost compensată de un frumos ancadrament de uşă cu creţuri în zig-zag şi rozete. Ulterior, lăcaşul de închinăciune a fost mutat la Nucşoara şi probabil, la mijlocul secolului XIX-lea, a fost adus la Valea Plopului în cimitirul satului (Radu Creţeanu – Bisericile de lemn din Muntenia, Ed. Meridian, 1968). Soclul bisericii este făcut din piatră de râu, iar pereţii din bârne de stejar cioplite şi îmbinate în ,,coadă de rândunică”. Recent, biserica a fost reparată, soclul de piatră a fost refăcut dar acoperişul din şindrilă nu mai păstrează aspectul iniţial, copiind acoperişul bisericilor maramureşene.

Satul apare pe harta austriacă din 1790 cu semnul de cătun. În hartă, satul este amplasat pe malul drept al pârâului Plopeanca şi este scris Valle Aplopului fiind încadrat în categoria cătunelor. Apare şi în harta rusă (1835/1853), unde este încadrat tot în categoria cătunelor cu semnul că are un numar mai mic de 20 gospodarii. Nu apare în catagrafiile din 1831 și 1838 datele fiind incluse la Poseștii Pământeni.

În Harta lui Szatmary din 1864, prima hartă topografică a României după unirea Moldovei și a Țarii Românești (1859), apare scris sub numele de Vallea Plopului.

D.T.S.R. (1872) menţionează aşezarea ca sat component al comunei Poseşti, iar D.J.G. Ph. menţiona că satul avea 231 locuitori şi era subordonat comunei Poseşti. Anuarul statistic din 1897 arată că Valea Plopului are 331 locuitori cu aceeași subordonare iar la recensămantul din 1912 avea 483 locuitori.

Eroii din Valea Plopului și Valea Screzii 1941-1945
Lt. Roșca S. Ion
Sold. Mirică D. Gheorghe
Sg. maj. Samoilă A. Dumitru
Sold. Popescu Ilie
Sg. Vasile A. Aurelian
Sold. Goicea N. Ion
Sg. Șerpescu C. Dumitru
Sold. Scarlat Nicolae
Sg. Dîrman G. Anghel
Sold. Oprișan Vasile
Sg. Șerpescu A. Dumitru
Sold. Constantin Nicolaie
Sg. Samoilă C. Ion
Sold. Rusu N. Dumitru
Sg. Mirică D. Gheorghe
Sold. Popescu A. Nicolaie
Frt. Oprea V. Ion
Sold. Niță Stelian
Sold. Popescu T. Gheorghe
Sold. Samoilă A. Ion
Sold. Coman V. Gheorghe

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *