ANGHEL CONSTANTIN. Comuna Posești - Aspecte fizice și socio-economico-geografice. Universitatea din București, Facultatea de Geografie, 2013

Satul este aşezat la vest de Poseştii Pământeni, reşedinţa comunei. Denumirea localităţii prin determinantul său precizează originea transilvăneană a locuitorilor localităţii. Satul a început să se formeze către sfârşitul secolului al XVIII-lea, când a avut loc o migrare masivă a românilor din Ardeal la sud de Carpaţi, ca urmare a represalilor ce au urmat după înfrângerea răscoalei condusă de Horea, Cloşca şi Crişan (1784-1785). S-au aşezat pe moşia Mănăstirii Văleni, cu acordul acesteia (D. G. Ph.).

Prima menţiune a satului este cea a lui D. Fotino în 1815, în ,,Istoria Daciei”, el neapărând pe harta austriacă din 1790, ceea ce inseamnă că așezarea s-a conturat după anul 1800.

Catagrafia din 1831 arată că cei din Poseştii Ungureni lucrau pe aceeaşi moşie ca şi cei din Poseştii Pământeni. Pământul era stăpânit de mânăstirea Văleni, de stolnicul Petrache Perieteanu şi megieşii. Satul avea 46 familii şi un fecior. Capitaţia era de 645 lei pentru 1831 şi 1290 pe 1832, o singură familie fiind nedajnică.

Pe harta rusă din 1835/1853, Poseştii Ungureni este scris de mână, fiind încadrat în categoria aşezărilor de până la 20 gospodării.

Catagrafia din 1838 ne prezintă următoarele date statistice pentru Poseştii Ungureni: numărul famiilor era de 43, care dispuneau de 83 pogoane arabile, 37 de cai, 96 de boi, 71 de vaci, 113 oi, 64 porci, 3500 pruni şi 26 de alţi pomi fructiferi. În ceea ce priveşte populaţia, în acel an erau 161 locuitori din care 79 bărbaţi şi 82 femei, 57 de locuitori aveau sub 14 ani, iar 104 erau adulţi. Din cele 43 de familii, 41 erau clăcaşi şi doar două familii erau moşneni; 37 de familii erau birnici, 5 iertaţi şi o familie era scutită.

Istoricul localităţii, în afara întemeierii ei şi a datelor statistice, nu diferă cu nimic față de Poseştii Pământeni, căruia i-a fost o copie fidelă.

Satul apare în Harta lui Szatmary din 1864 unde este scris sub denumirea de Posșesci Ungureni.

Anuarul statistic din 1897 ne arată că populaţia era de 474 locuitori; în 1912 populaţia a scăzut la 409 locuitori (din cauza febrei tifoide), iar în 1930 numărul locuitorilor era de 329.

Între anii 1940-1941 a fost construită şcoala (pe un teren donat, cu două săli de clasă din care una era utilizată și pentru festivitați fiind dotată cu scenă), prin efortul deosebit depus de inv. Ilie Bobu (1904-1996). Școala, în prezent, nu mai funcţionează din cauza numărului redus de copii de vârstă şcolară, copii ce se deplaseaza cu microbuzul la școala din Poseștii Pământeni (gimnaziu) sau la școlile din Nucșoara (clasa pregatitoare și învățământul primar).

Fosta școală primară din Poseștii Ungureni

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *