ANGHEL CONSTANTIN. Comuna Posești - Aspecte fizice și socio-economico-geografice. Universitatea din București, Facultatea de Geografie, 2013
Satul este aşezat în partea de sud-vest a comunei, pe culmea dealului cu acelaşi nume. Există două variante cu privire la proveniența denumirii sale. Prima ar fi ca numele să derive din substantivul ,,meredeu” (ce a suferit sincopa vocalei de mijloc) = lemn zimţat sau ,,cu dinţi” într-o parte, cu care se frământa caşul (D.U.L.R., 394 şi D.L.R.M., 493) şi feminizat. Cea de-a doua ipoteză, mai credibilă, este aceea că satul s-a format în urma spargerii satului Zeletin. O parte din locuitori şi-au ridicat casele pe culmile acestui deal, iar numele ar proveni de la cultura merilor, ceea ce a dus la numele ,,merii din deal”, simplificat ulterior în Merdeala.
Prima denumire de Merdeala apare în ocolnica Şomoioaga din 30 iulie 1592. Satul nu apare nici măcar în Harta lui Szatmary din 1864. În DG J. Ph. 1897, apare ca un ,,muntişor pe malul gârlei Zeletin, în comuna Poseşti, plaiul Teleajen, pe care sunt păşuni pentru vite”.
Anuarul statistic din 1897 îl prezintă ca sat al comunei Poseşti cu un număr de 99 locuitori, iar Recensământul din 1912 arată că avea 78 de locuitori.
Datorită poziţiei retrase faţă de drumul judeţean 102B şi a faptului că nu a fost electrificat în decursul timpului, populaţia a părăsit satul, astăzi având doar 8 locuinţe şi 3 locuitori cu vârstă înaintată. Nu s-a făcut electrificarea, deoarece în 1975, în perioada ,sistematizării satelor, a fost propus pentru dezafectare, din cauza poziţiei sale retrase pe culmea dealului cu acelasi nume, a distanţei mari faţă de drumul judeţean și mai ales a scăderii numărului de locuitori. Chiar dacă Decizia nr. 275 din 29 mai 1989 pentru punerea în aplicare Legii nr .2 din 1968 a fost abrogată în 1990, nimeni din cei plecați nu s-a mai reîntors să locuiască permanent în sat.
Cel mai probabil, în scurt timp, satul nu va mai exista.