Bodeşti

Localitatea este aşezată în partea central-sudică a comunei, de-a lungul D.J. 102B, şosea ce leagă oraşul Vălenii de Munte de Cislău, dar şi în lungul Zeletinului, atât pe malul drept cât şi pe malul stâng al pârâului. Denumirea localităţii se trage de la un patronim, Bodea, prin deviaţie Bodeşti.

Cel mai sigur, aşezarea a apărut după spargerea Zeletinului din 1750, când locuitorii au fost obligaţi să părăsească vechiul sat. Cert este că unul dintre ei a fost un Manea care se va aşeza aici în locul numit astăzi ,,siliştea Bodeştilor”, pe Mănești.

Există un zapis datat 2 iulie 1569 şi întărit prin semnătura lui Alexandru al II-lea Mircea, prin care este donat un sălaş de ţigani Episcopiei Buzăului la moartea lui jupân stolnic din Bodeşti, prin intermediul lui Radu Slat şi ţiganca lui. La 1592 exista moşia Șomoioaga, care cu timpul va fi încadrată în cea mai mare parte a moşiei Bodeşti.

La 28 ianuarie 1763, domnul Ţării Româneşti, Emil Racoviţă, a semnat hristovul prin care Matei Sersea şi fratele său Balea, fiii lui ,,Negoiţă ot Zeletin” vând 1200 stânjeni către Bodea (hristov publicat de Enuţă Obrocea). Nu se precizează însă, de unde provine Bodea. Unii spuneau că ar fi originar din Bod (Ardeal), alţii că ar fi venit din zona de câmpie. În 24 mai 1790 a avut loc măsurarea moşiei Zeletinului în care se precizează vecinătatea moşiei cu cea a moşnenilor Bodari. Satul nu apare nici pe harta Specht – 1790, nici pe harta rusă – 1835/1853, și nici măcar pe Harta Szatmary din 1864. Nu figurează nici în catagrafiile din 1831 și 1838. În 1872 D.T.S.R. îl menționează ca sat aparținând de comuna Posești.