on 02/05/2020
Scurta apariţie a unui obiect strălucitor, în septembrie 1972, în apropierea satului prahovean Valea Plopului, a fost considerată de specialiştii în domeniu primul caz de aterizare a unui OZN, atestat şi expertizat ştiinţific, în România.
Cazul, încă extrem de disputat, i-a schimbat destinul profesorului Călin Turcu (1942-2006), ploieştean la origini, dar care a predat şi a trăit aproape întreaga viaţă în oraşul prahovean Vălenii de Munte. Este fondatorul Grupului RUFOR (Romanian UFO Researchers) şi a publicat, între 1979-1986, o revistă cu un circuit redus, care a avut 27 de numere.
Întâmplarea care i-a schimbat viaţa şi l-a transformat într-un pasionat al ufologiei este cazul „Valea Plopului“, considerată de specialiştii UFO ca prima aterizare a unui OZN, atestată şi expertizată cât de cât ştiinţific, în România, de cercetători din diverse domenii.
Episodul a fost investigat de profesorul Călin Turcu şi relatat în volumul „Cazuri OZN în România“ pe care l-a publicat în 1992. Prelucrarea volumului îi aparţine scriitorului Dan D. Farcaş, la rândul său matematician, informatician, cercetător al fenomenului OZN şi al civilizaţiilor extraterestre şi preşedinte al Asociaţiei pentru Studiul Fenomenelor Aerospaţiale Neidentificate (ASFAN).
„Într-una dintre noptile dintre 2 şi 6 septembrie 1972 (nu s-a putut stabili cu precizie data), în jurul orelor 24.00-01.00, Vasile Carabuş, paznic de noapte la CAP Poseşti, a văzut, de pe dealul Tăbăcioi, un obiect strălucitor, «o stea cu coadă» de culoare galbenă, traversând cerul, planând şi aterizând lin într-o livadă aflată la circa 2 kilometri de el, pe dealul «La Odaia». Nu s-a auzit nici un zgomot, iar obiectul a dispărut în scurt timp“.
Paznicul, împreună cu mai mulţi săteni au cercetat, peste vreo două zile, locul respectiv, aflat într-un lan de porumb presărat cu pomi fructiferi. Aici au găsit o zonă circulară cu diametrul de 4,5 metri în care toate tulpinile erau rupte la circa un metru de sol. În centrul cercului se găsea un muşuroi de pământ, având în mijloc un orificiu rotund, cilindric, cu diametrul de 12-14 centimetri şi adânc de cel puţin 2 metri. De la această gaură porneau radial, distanţate perfect la 120 grade, trei urme identice de tălpici, bine imprimate în sol.
Ulterior, aici au venit sute de curioşi şi elevi aduşi pentru „munci agricole”. Pentru a verifica rumorile care se răspândiseră în zonă, Călin Turcu, profesor la o şcoală din Valenii de Munte (aflat la circa 17 kilometri de Valea Plopului), s-a deplasat, în 29 noiembrie, în acel loc. Pe atunci urmele se vedeau încă destul de bine. Călin Turcu a revenit şi ulterior aici, făcând numeroase fotografii şi stând de vorbă cu martorii. El va trimite constatările sale scriitorului Ion Hobana.
Atraşi de întâmplare, în zonă au venit şi specialişti de la „Cercul Ştiinţific OZN” organizat la Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, cerc condus de Ion Hobana. La rândul său, celebrul inginer şi inventator Justin Capră a făcut măsurători în zonă şi a constatat, cu această ocazie, cu un contor Geiger-Müller, „o creştere substanţială a radioactivităţii de tip gamma în zona centrală a presupusei aterizări”.
În 10 decembrie 1972, alt un grup de cercetători a făcut măsurători, fotografii, prelevări de eşantioane de sol şi vegetatie, înregistrând pe bandă relatările unor martori, luând declaraţii scrise.
Concluziile, coroborate de specialişti şi transpuse de Călin Turcu au fost că, judecând după adâncimea urmelor, s-a estimat că obiectul putea cântări câteva zeci de tone. Solul părea să fi fost expus la o temperatura ridicată, dar nu la flacără. Obiectul a evitat două linii de înaltă tensiune (135 metri până la fiecare), ca şi trei meri din preajmă, aterizând la o distanţă egală de ei, fără a le atinge.
Călin Turcu a urmărit în continuare cazul şi a constatat că, în următorii patru ani, pe muşuroiul de pământ de la locul aterizării, vegetaţia a lipsit cu desăvârşire, apoi a fost firavă.
„Profesorul a continuat să monitorizeze şi alte aspecte ale cazului, în ciuda faptului că în vara anului 1973, doi bărbaţi i-au făcut o vizită şi l-au «sfătuit» că ar fi mai bine pentru el dacă nu s-ar mai duce pe acolo“, relatează Dan D. Farcaş despre cazul Valea Plopului şi implicarea profesorului Călin Turcu.
În Fondul Documentar Cantemir Rișcuția, aflat în custodia ASFAN-România se găsește un număr din Buletinul Cercului științific OZN, dedicat Cazului OZN de la Valea Plopului. După cum se poate remarca din semnătura olografă, broșura i-a aparținut lui Călin N. Turcu, care ulterior i-a dăruit-o prietenului său, antropologul Rișcuția.
Mai departe, prezentăm unul dintre documentele de prim rang ale Cazului OZN de la Valea Plopului.
În ziua de 1 decembrie 1972, Călin N. Turcu face un set de poze pe locul ”aterizării” de la Valea Plopului (Punctul ”La Odaie”), considerate ”destul de clare, de o calitate mulţumitoare”. Datorită unor formulări evazive, dar mai ales unor neînțelegeri flagrante, ufologii au considerat aceste fotografii pierdute.
Le prezentăm acum și aici, în urma scanării Dosarului Valea Plopului, din Arhiva Documentară Călin N. Turcu, aflată în custodia ASFAN – România. Sunt 26 de cadre, din care 22 sunt însoțite de descrierile olografe ale celui care le-a realizat.
1. Vineri 1.XII.1972 – 7:40 h. Fotografie luată dinspre nord asupra locului de aterizare. Se văd mușuroiul și orificiul central. În amonte (stânga) se vede solul puternic răscolit. Cu X mărul aflat la 5.50 m. de orificiul central.
2. Vineri 1.XII.1972 – aprox. 7:40-7:45 h. Foto dispre vest spre locul aterizării. Mușuroiul orificiului central și cele trei urme de tălpi. Cu X mărul cel mai apropiat de locul orificiului central (5 m.) Se vede pământul răscolit în jurul săgeții îndreptate în sus.
3. Vineri 1.XII.1972 – aprox. 7:40-7:45 h. Fotografie luată dinspre sud asupra locului aterizării. Săgeata indică locul unde se află orificiul central. În partea dreaptă se văd adânciturile mai puternice lăsate de cele două ”picioare” înspre partea de deal.
4. Vineri 1.XII.1972 – aprox. 7:40-7:50 h. Fotografie luată dinspre est asupra locului aterizării. Săgeata indică locul unde se află orificiul central. Cu X este notat locul unde se află un cocean cu știuletele de porumb rămas pe el. Acesta a fost culcat și aproape îngropat de un suflu puternic.
5. Vineri 1.XII.1972 – aprox. 7:40-7:50 h. Mușuroiul și orificiul central. Liniuțele de pe marginea fotografiei arată cele 3 direcții ale șanțurilor ce pleacă de la centru. În stânga, urma de șanț care a rămas foarte reliefată fiind și cea mai adâncă (spre deal).
6. Vineri 1.XII.1972 – aprox. 7:45-7:50 h. Mușuroiul și orificiul central de la o distanță de 50 cm. Se văd granule de pământ galben care în acest loc se află la o adâncime de 0.30-0.40 m. de la suprafață.
7. Vineri 1.XII.1972 – aprox. 7:45-7:50 h. Între cele două săgeți urma de șanț (50-55 cm.) foarte bine reliefată în adâncime.
8. Vineri 1.XII.1972 – aprox. 7:45-7:55 h. Se vede foarte clar cum solul a fost puternic răscolit înspre deal cu tendința de a aduce la orizontală întreaga suprafață de aterizare.
9. Vineri 1.XII.1972 – aprox. 7:45-7:55 h. Fotografie luată pentru a reliefa culoarea mai deschisă a pământului de pe mușuroi (dreapta jos) și din locul mai răscolit. Săgețile indică șanțul mai reliefat. În jur cernozoium.
10. Vineri 1.XII.1972 – aprox. 7:50-8:00 h. Din alt unghi, o nouă fotografie asupra părții mai adâncite din teren. Se vede clar dispariția cu desăvârșire a cuiburilor de porumb aflate aici la data aterizării.
11. Vineri 1.XII.1972 – aprox. 7:50-8:00 h. Intenție asemănătoare fotografiei nr. 10, însă dintr-un unghi opus. Săgețile arată locul unde se află orificiul central. Pt. X vezi mai clar Foto 12.
12. Vineri 1.XII.1972 – aprox. 7:50-8:00 h. Aceasta este tulpina de porumb cu știuleți pe ea care a fost culcată și îngropată în pământ în urma unei forțe puternice. Spre stânga, rădăcina.
13. Vineri 1.XII.1972 – aprox. 8:00 h. Notat cu X locul unde se afla Vasile Cărăbuș în timpul observației. Săgeata – locul de unde răsare soarele. Se observă înclinația terenului.
14. Vineri 1.XII.1972 – aprox. 8:00 h. Între cele două liniuțe se vede foarte clar porțiunea de șanț care s-a păstrat în adâncime. Vezi și Foto 15.
15. Vineri 1.XII.1972 – aprox. 8:00 h. În prim plan porțiunea de șanț mai adâncă pe o lungime de circa 50-55 cm. Fotografiat dinspre N-NE.
16. Vineri 1.XII.1972 – aprox. 8:00 h. Din nou mușuroiul și orificiul central. Îndreptat către în sus. Porțiunea de șanț mai adâncită.
17. Vineri 1.XII.1972 – aprox. 8:00 h. Fotografie luată asupra șanțului ce se îndreaptă spre S.E. Cu X este notat coceanul de porumb (vezi și Foto 12).
18. Vineri 1.XII.1972 – aprox. 8:00-8.05 h. Fotografie luată de la locul aterizării asupra văii ce se întinde spre S-SE. Cu X este notat locul pe unde trece șoseaua (din care se vede o porțiune).
19. Vineri 1.XII.1972 – aprox. 8:00-8.10 h. Fotografie luată înspre vest de la locul aterizării. Colinele acestea însoțesc valea pe care se află satul Valea Plopului din imediata apropiere a locului aterizării.
20. Vineri 1.XII.1972 – aprox. 8:00-8.10 h. Fotografia este luată de la o distanță de cca. 50 m. de locul aterizării de pe colina care desparte întreaga vale în două părți. Altitudine 520 m. Vezi și Foto 21. Punctul ”Vârf”.
21. Vineri 1.XII.1972 – aprox. 8:00-8.10 h. Vedere spre N-NE asupra văii. Cu X este arătată întinderea satului Valea Plopului. Săgeata indică locul aproximativ unde se află comuna Starchiojd (6-7 km): Punctul ”Vârf”.
22. Vineri 1.XII.1972 – aprox. 8.10 h. Din același loc ca și Foto 20 și 21 dar în direcție diametral opusă. Pomul cu pungă de plastic este cel mai apropiat (5 m.) de locul aterizării.
Prev
Next
Al doilea set de fotografii de la locul ”aterizării” de la Valea Plopului, a fost realizat de grupul de ”experți” bucureșteni, desantați ”La Odaie” în data de 10 decembrie 1972. O parte din fotografiile acestui lot, cele realizate de ing. Dan Mihăilescu, au ajuns în posesia lui Călin N. Turcu.
Cele 21 de cadre fotografice au fost obținute în urma scanării Dosarului Valea Plopului, din Arhiva Documentară Călin N. Turcu, aflată în custodia ASFAN – România.
Prev
Next
Miercuri, 29 noiembrie 1972, Călin N. Turcu face o primă deplasare, de recunoaștere, la Valea Plopului. De atunci datează și schița prezentată mai jos, din Dosarul Valea Plopului (Arhiva Documentară Călin N. Turcu, aflată în custodia ASFAN – România).
Vasile Cărăbuș a fost principalul martor ocular al incidentului OZN de la Valea Plopului (1972), observație nocturnă urmată de descoperirea unor urme de ”aterizare” pe sol.
Vă prezentăm varianta ”brută” a mărturiei lui, înregistrată pe bandă magnetică la fața locului, în data de 10.XII.1972.
